Construită de: Ştefan cel Mare
Locaţia: Pătrăuţi, judeţul Suceava
La Patrauti, in apropierea unei paduri, intr-o zona extrem de linistita, Stefan cel Mare a ctitorit o biserica destinata sa ingrijeasca soldatii raniti in luptele din preajma Cetatii de scaun de la Suceava. Desi a fost jefuit inca din secolul al XVI-lea, asezamantul monahal elegant proportionat si imbinand elemente bizantine, gotice si renascentiste a rezistat eroic de-a lungul timpului. Deosebit de expresive, picturile exterioare dateaza din perioade diferite, insa isi pastreaza remarcabila valoare artistica. Localnicii din Patrauti au pastrat un obicei vechi, pe care il practica si acum la nevoie- cand vremea se inrautateste, satenii bat clopotele pentru a imprastia norii aducatori de grindina.
Biserica „Sfânta Cruce” este mică, dar bine proporţionată, având doar pronaos, naos şi altar. Planul său este triconc, cu trei abside, cu un turn deasupra naosului.
Biserica „Sfânta Cruce” din Pătrăuţi e situată aproape de oraşul Suceava, pe partea dreaptă a drumului dinspre nord-vest, care duce spre Radauti, în valea râului Suceava. Astfel ascunsă foarte bine în păduri, satul Pătrăuţi a fost ales ca locaţie pentru unica mănăstire de măicuţe fondată de către Ştefan cel Mare. Biserica a fost construită în 1487, aşa cum scrie pe inscripţia comemorativă de la intrare.
Împreună cu biserica din Milişăuţi, cea din Pătrăuţi a marcat începutul unei campanii lungi, legendare, de construire a cunoscutului domnitor moldovean. Ştefan a dotat mănăstirea cu toate cele necesare, dar aceasta din urmă nu s-a putut opune vicisitudinilor secolelor, fiind la un moment dat abandonată.
În 1711, Episcopul de Rădăuţi a hotărât să întemeieze din nou mănăstirea, dar în 1775 Bucovina a devenit parte a Imperiului Habsburgic şi la scurt timp biserica a devenit biserica enoriaşilor.
Unele fresce din interiorul bisericii au fost pictate imediat după ce construcţia a fost terminată, altele au fost pictate după zece ani, în timpul ultimului deceniu din al XV-lea secol. Acestea nu sunt restaurate, sunt foarte întunecate şi acoperite cu praf şi cu funingine de la lumânări, dar ceea ce e vizibil e dominat de lumina galbenă. Frescele reprezintă munca unui artist desăvârşit, multe din chipurile sfinţilor părând portrete actuale. S-a crezut că fie artistul a venit din Imperiul Bizantin, care a fost cucerit de către turci cu doar câteva decenii înainte, sau acesta a fost instruit în stilul bizantin de a picta.
