Manastirea Voronet

Anul construcţiei: 1488
Construită de: Stefan cel Mare
Locaţia: Voronet, Judetul Suceava

Una dintre cele mai cunoscute biserici din Romania, celebra prin frescele remarcabile zugravite in unica nuanta de albastru. De la departare, manastirea seamana cu o cetate aparata de ziduri de piatra, turnuri si o poarta masiva de lemn. Pe vremuri, satenii se adaposteau aici de furia invadatorilor. De altfel, legenda povesteste ca, in momente de cumpana impotriva turcilor, Stefan cel Mare a venit sa ceara sfatul parintelui Daniil Sihastrul. Izbandind in batalie, domnitorul a ridicat aceasta manastire ca semn de multumire.

Inaltata in 1488, biserica Voronet si-a pastrat forma initiala nealterata. Turla rotunjita ii confera zveltete si elan spre cer, iar postamentul de piatra este semnul trainiciei, al radacinilor stramosesti care au dainuit peste veacuri. Imbinand elemente gotice, bizantine si autohtone, manastirea reprezinta expresia artistica a rafinamentului si credintei. Frescele exterioare, dominate de remarcabilul azuriu stralucitor, sunt ferite de ploaie datorita acoperisului modelat in forma de cort. Dintre acestea, scena Judecatii de Apoi, ce acopera intreg peretele vestic, fara a fi intrerupta de usi sau ferestre, i-au adus Voronetului numele de “Capela Sixtina a Orientului”. Ansamblul iconografic ilustreaza in imagini sobre vietile sfintilor, dar si portrete ale unor filosofi greci, intre care Platon si Aristotel.

Vizitand manastirile pictate din nordul Moldovei, te intrebi cum au rezistat toate culorile nealterate de trecerea vremii. Albastrul de Voronet, denumit stiintific albastru azurit, a dat multa bataie de cap specialistilor. Similar ca profunzime si importanta verdelui Veronese si rosului Titzian, acesta se intalneste si la alta biserici, insa aici nuanta este parca mai deschisa, mai vie. Longevitatea culorilor regasite in aceasta zona se datoreaza migalei zugravilor, care au pictat zidurile cand erau inca umede, impartindu-si peretii in suprafete mici. In complexitatea lor, frescele exterioare raman un mister prin durabilitatea lor, incantand la fiecare vizita privirile turistilor din toate colturile lumii.

Biserica Sfantul Gheorghe a Manastirii Voronet este probabil cea mai cunoscuta biserica din Romania atat pentru frescele ei exterioare, cu o luminozitate si culori foarte intense cat si pentru sutele de figuri bine pastrate pe zugraveala de azur.

Manastirea se afla pe malul unui rau, la capatul unui sat mare cu acelasi nume, aproape de orasul Gura Humorului. Varsta asezamantului monahal nu este cunoscuta. Legenda ne povesteste ca Stefan cel Mare, in timpul unei crize intr-un razboi cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, la schitul sau in Voronet si a cerut sfatul acestuia. Castigand batalia impotriva turcilor, printul si-a pastrat promisiunea catre calugar si a construit o noua biserica dedicata Sfantului Gheorghe, ocrotitorul victoriei in batalie.

Aceasta este biserica actuala, construita pe asezamantul vechii biserici de lemn, ale carei ramasite nu se stie de cand dateaza. Noul cercetator George Bals a scris in 1920, ca biserica aceasta, la fel ca si cele construite in secolul urmator, sunt “Biserici bizantine construite cu maini gotice”. Strucutura si solutiile de interior in ce priveste spatiul au facut trimitere la traditia Bizantina si a Slavilor de sud.

Exteriorul cu stalpii, usile si ramele ferestrelor au dus la curentul cu influente gotice din vestul Europei. Curentul s-a raspandit din Transilvania si Polonia cu artisti care au fost invitati special pentru a construi biserici. Biserica Sfantului Gheorghe se deschide cu o inscriptie comemorativa plasata chiar la intrarea in exonartex :”Eu printul Stefan prin voia Domnului conducator al Moldovei fiu al printului Bogdan, a inceput a construi aceasta fundatie a Manastirii Voronet dedicata Sfantului si Adoratului si Marelui Martir si Victorios Gheorghe, anul 6996 (1488, luna lui mai ziua 26, in lunea de dupa Pogararea Sfintului Duh si terminata in acelasi an in luna lui septembrie pe 14).

Textul arata ca biserica a fost construita in mai putin de patru luni. Acest lucru ne da o idee despre nivelul profesional ridicat de constructie al acelui timp, in mod deosebit luindu-se in considerara ca Manastirea Sfantului Ioan din Suceava a fost construita exact in acelasi timp.

Manastirea Voronet, pe care Stefan cel Mare a contruit-o, include altarul, naosul cu turnul lui si pronaosul, ceea ce indica ca planul a fost identic cu cel al Bisericilor Patrauti, Sfantul Ioan si Milişăuţi. In 1547, Metropolitul Episcop de Moldova, Grigore Roşca a adaugat exonartex in partea finala de vest a bisericii. Usile de sud si nord ale exonartexului in 1547 aveau cadre dreptunghiulare ceea ce indica o perioada de tranzitie de la Gotic la Renastere. Dar, deasupra lor, pe fiecare perete este o fereastra inalta cu un viu colorat arc Gotic.

Intreaga fatada vestica este fara deschideri ceea ce indica ca intentia Mitropolitului Rosca a fost de la inceput de a o pastra pentru fresce.

Exonartexul, pe care l-am reamintit mai inainte, a fost adaugat de Metropolitanul Grigore Rosca in 1547. Acest lucru a schimbat aspectul micutei biserici, care pana atunci avea un stil aproape identic cu cel al bisericii Patrauti si Sfantul Ioan din Suceava.

Exonartexul este un spatiu rectangular cu o bara transversala. Peretele din vest nu are deschidere, dar pe amindoi peretii laterali exista o intrare si o fereastra inalta in stil gotic. In jumatatea secolului ce a separat picturile din exonartex de cele din naos, arta moldoveneasca a evoluat de la o structura grava si riguroasa la una complexa decorativa si plina de viata. Decoratiile florale umplu toate spatiile goale si impart scene si registre si elemente arhitecturale accentuate ca nisele si arcurile. Vesmintele figurilor trec din simplu in somptuos si albul este acum plin cu vegetatie.